SCOALA
GIMNAZIALA CRUCEA​
I'm a paragraph. Click here to add your own text and edit me. It's easy.
DESPRE SCOALA GIMNAZIALA CRUCEA
Odată oamenii aşezaţi în aceste teritorii şi-au construit
primele bisericuţe din lemn, mici şi sărăcăcioase(1742),următorul pas fiind înfiinţarea şcolilor ca necesitate de învăţare a ,, cetitului şi socotitului".
În Moldova şcolile au apărut mai târziu decât în celelalte provincii datorită lipsei de interes a diriguitorilor vremii, cât şi a fondurilor necesare. Astfel, Departamentul Instrucţiunii din Moldova este nevoit în 1853 să dea o ,,circulară" la 33 de mari proprietari rugându-i să deschidă şcoli în târguri şi sate, nevoile acestora fiind suportate de arendaşii moşiilor, constituind o condiţie de arendare.
Şcoala din satul Crucea a fost înfiinţată (după spusele primului ei învăţător, Gheorghe Creţulescu) în 1864, având drept local o casă ţărănească. Începând cu 1896, ,,Majestatea Sa Regele a binevoit a clădi şi în satul Crucea un prea frumos local de şcoală, înzestrându-l cu cele trebuitoare..." inclusiv plata învăţătorului.
Şcoala funcţionează în salturi, până în 1880, când îşi reia activitatea cu un număr de 14 elevi.La începutul sec.XX, mai precis, în anul 1905, şcoala funcţionează cu 77 de elevi în patru clase primare.
În anul 1919 are un număr de 63 elevi în şase clase, purtând denumirea de ,,Şcoala primară rurală mixtă". De-a lungul timpului a purtat mai multe denumiri, după instrucţiunile vremurilor:,,Şcoala elementară de 4 ani", Şcoala elementară de 7 ani", ,,Şcoala generală de 8 ani", ,,Şcoala generală de 10 ani", Şcoala cu cl.I-VIII Crucea", în prezent având denumirea de SCOALA GIMNAZIALĂ CRUCEA.
Este o unitate şcolară cu personalitate juridică. Are arondate următoarele structuri : ŞCOALA PRIMARĂ COJOCI,GPN COJOCI, GPN CRUCEA. Numărul de elevi crescând de-a lungul timpului a devenit imperios necesară construcţia unui local nou, dat în folosinţă în luna noiembrie 1979, în care se funcţionează şi în prezent.
Scoala Primara Cojoci
Scoala primară Cojoci a fost construită tot cu sprijinul Moşiei Regale Broşteni, între anii 1895-1897 şi a funcţionat cam în acelaşi timp cu şcoala din Crucea.
Localul care a fost dat în folosinţă la acea dată avea o sala de clasă, cancelarie, camera de locuit, bucătărie, iar ca anexe, încă o cameră şi 2 săliţe.
Şcoala a fost dată în folosinţă cu mobilierul necesar. Suma cheltuită de Moşia Regală pentru ridicarea şcoli a fost de 3500 lei,,afară de lemn, var şi nisip". Donaţiile au fost făcute în majoritate de către Rege : biblioteca şcolii, premiile şcolarilor de la sfârşit de an şi, un fapt demn de remarcat-plata învăţătorilor a suportat-o în toţi aceşti ani.
Modernizată în timp, se înscrie şi astăzi în reteaua şcolară a comunei Crucea. Dacă la început a funcţionat cu clase ,,normale", pe parcurs , scăzând numărul de elevi, găzduieşte în prezent, învăţământul simultan.
​
Satul Crucea
Prima menţiune documentară despre aceste locuri o găsim într-un act de danie al domnului Moldovei, Ştefan cel Mare, la 1488, prin care aceste ţinuturi sunt donate ctitoriei sale de lângă Humor, Mănăstirea Voroneţ.
În aceste locuri era pe vremea domnului Ştefan moşie ,,pustiită" si, se spune, nişte călugări sihaştri din Slatina Bucovinei,au poposit aici şi au făcut un bordei străjuit de o cruce din lemn de brad, pe malul unui,,pârâu pustiu"care izvora de sub muntele Tarniţa.
După o vreme, călugării sihaştri s-au retras la Slatina, dar bordeiul şi crucea mare din lemn de brad au rămas ca semne ale şederii lor.Haiducii care trăiau prin pădurile din jur, pustii şi greu de pătruns, au descoperit bordeiul şi au socotit locul numai bun pentru a se întâlni, numindu-l în mai multe feluri :,,pârâul cu crucea", ,,la crucea pârâului", ,,la cruce".Iată aşadar , spun legendele locului, de unde se trage numele satului Crucea.
Despre primii locuitori ai acestor locuri-spun documentele bisericeşti-că la început nu cumpărau ,,loc de la nimeni", ci îşi înjghebau gospodăriile,, îngrădind cât loc le era de folos în pădure pe care o tăiau mai apoi ca să-şi facă loc de bordei".
Populaţia a prins mai vârtos rădăcini prin anul 1775, când între munţi s-au refugiat primii români fugiţi de sub ocupaţia austriacă sau ,,oameni din partea ţării"care se certaseră cu ,, boierii şi vechilii".
În data de 2 decembrie 1781, Macarie, egumenul Mănăstirii Voroneţ, declara Comisiei chesaro-crăieşti de delimitare a proprietăţilor din Bucovina, că mănăstirea poseda ,,o silişte" dincolo de Cordon, pe care s-au făcut 2 sate : Holda şi Crucea
(I.Drăguşanul-,,O istorie anecdotică a Bucovinei).
​